[Refren X2]
\nNimeni nu vrea sa spună, nici în rău, nici în glumă
\nFaptul că uneori numai găsești scăpare când se-adună
\nChestii care te marchează, și până la urmă
\nÎi tragi după tine pe toți care-ți întind o mână
\n
\n[Strofa I]
\nVisam şi eu la multe jucării, ca orice puști
\nŞi mă dădeam cu capu de uşi
\nPrintre ursuleţi de pluş
\nSă te fuţi pe ele de orătănii împăiate
\nTot încercam să-i spun lu' mama: "Nu sunt pizdă, frate!"
\nAzi nimeni nu mă mai trage de fălci, chiar tipic
\nCe? N-aveţi tupeu, sau nu mai sunt simpatic?
\nUmoru' mi s-a pierdut pe nicăieri
\nÎncercând s-ajung ceea ce nu-şi imagina nimeni..
\nLa început, vroiam o maşinuţă cu telecomandă
\nŞi, spre disperarea mea, ai mei mi-au luat o plantă
\nŞi persoane se-ntreabă: oare chiar trag iarbă?
\n"- Nu, nu trag. Fumez."
\n"- De ce?"
\n"- Ia ghici!"
\nÎncă dorm cu lumina aprinsă, şi e mizerie
\nDracu', să vină cineva odată, să mă sperie
\nCă tot afirm că-i cineva la mine sub pat
\nMorţii voștri, nu vreau să credeţi că m-am dereglat!
\nMama mi-a spus: "Dumnezeu are grijă de tine!"
\nŞi-am început să scriu pe toţi pereţii: "Iisus vine!"
\nMai nou, am găsit soluţia acestui neplăcut
\nŞi mă combin cu urâte, să-mi ţină de urât
\n
\n[Refren X2]
\nNimeni nu vrea sa spună, nici în rău, nici în glumă
\nFaptul că uneori numai găsești scăpare când se-adună
\nChestii care te marchează, și până la urmă
\nÎi tragi după tine pe toți care-ți întind o mână
\n
\n[Strofa II]
\nPoţi să-ntinzi o mână, sau să priveşti cu ură
\nSenzaţia e dură, când ma scufund în linişte pură
\nOricât de mult ar suna a tragedie
\nPot să ţi-o spun ca pe o glumă, sau ca pe o poezie!
\nIntens, priveşte-mă cu interes, adânc în ochi
\nSă vezi răbdarea cu care mă uit fix, aşteptând sa crăpi!
\nProbleme pe care vreau să le îngrop când dorm
\nMă trezesc brutal, dimineaţa, când sunt rupt de somn
\nŞi-mi aduc aminte de mine, şi printre cuvinte
\nÎntreb în faţa oglinzii: "Ia zi! Cine pe cine minte?"
\n"Nu vreau să par aşa depăşit ca tine
\nDar păcat că tu eşti eu, şi n-are cum să-mi para bine!"
\nNu-mi amintesc nimic (nimic!).. Asta-nseamnă
\nNu că nu-mi aduc aminte, doar că nu vreau, mă!
\nVreau să trăiesc cu gându' că mâine e mâine, ştii
\nŞi sper să treacă mai repede ca azi... Mă piş pe ea de zi!
\nN-am sa fug de-acasă, ştiu că asta vreţi, pe bune
\nAm să stau pe capul vostru, până vă umplu de spume!
\nCă nu sunt bou debarcat din arca lui Noe
\nDacă mă găseşti pe o insulă pustie, am plecat de bunăvoie...
\n
\n[Refren X2]
\nNimeni nu vrea sa spună, nici în rău, nici în glumă
\nFaptul că uneori numai găsești scăpare când se-adună
\nChestii care te marchează, și până la urmă
\nÎi tragi după tine pe toți care-ți întind o mână
\n
\n[Strofa III]
\nMa trezesc în fiecare dimineaţă, aceleaşi faze
\nCând intră în casă, pe geam, muistu' ăla cu raze
\nSună ceasul... ăsta, mai modest, face "clinc"
\nŞi spera, măcar azi, să nu-i fut pumnul de rigoare să-l sting!
\nDau să cobor din pat, şi-aud un sunet de vioară:
\nCând calc pe ţâţe, ce-a mai rămas din pizda de-aseară...
\n"Vai, scuză-mă, fă! Credeam c-ai plecat!
\nVezi? Dacă ştiam c-am să te calc, nu mai dormeam încălţat..."
\nAnalizând problema, pun mâna pe shotgun
\nŞi-i zbor creierii unei vrăbiuţe, care-mi cânta la geam
\nDisperate, celelalte vrăbiuţe rămân lemn
\nŞi se tirează-n ţările calde c-o lună-nainte de termen...
\nO, vai, ce crud pot fi! Mi se rupe sufletul!
\nHai să plângem cu toţii această eroare de calcul...
\nBă, vertebrata-mi stătea-n drum ca proasta
\nMorţii ei! Chiar vrei să stric o piesă pe tema asta?
\nUite, îmi cer scuze, dar nu mă puteam abţine
\nNu mi se-ntâmplă des, dar se-ntâmplă, şi-mi pare bine!
\nAnumite tâmpenii chiar vin de la sine
\nM-ajuţi să recunosc: eu am probleme, iar tu vii cu mine...
\n
\n[Refren X4]
\nNimeni nu vrea sa spună, nici în rău, nici în glumă
\nFaptul că uneori numai găsești scăpare când se-adună
\nChestii care te marchează, și până la urmă
\nÎi tragi după tine pe toți care-ți întind o mână\n\n
