[Strofa 1: Vlad Dobrescu]
Fratele meu mă zbate-n zadar să scap de vicii proaste
Când cercurile-n care mă-nvârt sunt vicioase
Și astfel mă lupt de vreo treij' trei de ani
Prea puțini pentru prieteni, prea mult pentru dușmani
Nu vreau rău' nimănui, dar cumva-l obțin
Cu vârf și îndesat ca un vulcan dospind
Mi-aș dori să-l sting, să-mi schimb viața
Dar singuru' control ce-l țin e formația
Și poate n-aș fi zis asta ieri
Da' azi mă simt ca un simplu pasager
Văd impactu' iminent, nu știu cum să-l evit
Strig la pilot, da' nu-i pasă că-i pe-un curs greșit
Mă culc pregătit, de mâine din nou voi fi
Înapoi la start, fără vreun bonus ca la Monopoly
Știi ce-i nasol când ești propriu inamic?
C-o parte din mine pierde chiar și când câștig
[Refren: Vlad Dobrescu]
În juru' meu lucrurile parcă s-au schimbat
În juru' meu, dar toate au rămas la fel de fapt
Beau direct din sticlă, mi-l aprind să inspir fumu' greu
Apoi îl sting că totu-ncepe să se-nvârtă-n juru' meu
Nu sunt unde-ar trebui să fiu
În juru' meu, da' locu' ăsta este tot ce știu
Îmi trebuie urgent un plan să schimb ceva, încep să scriu cu tupeu
Apoi îl șterg fiindcă lumea nu se-nvârte-n juru' meu
[Strofa 2: Carbon]
Eu am pornit la drum cu dreptu', acum pășesc cu stângu'
Privesc drept în oglindă, nu mă obișnuiesc cu strâmbu'
Dintre patru pereți mă-ndrept spre patru scânduri
Îmi dă liniște gându' că la toți ne vine rându'
În realitate mă scot din sărite aspectele enervante
Poate d-aia mă rup des să ies din realitate
Idei dezordonate, mă pierd în sensu' lor
Și în vers pun pe piese mersu' lucrurilor
Și mor de ciudă când văd cât sunt de slab
Cad în tentații bolnav și viitoru-i tot mai firav
Aș vrea să înțeleg tot ce mă ține pe loc
Stau în umbra mea și asta-mi produce doar disconfort
N-am cum să mă-ntorc, tre' să schimb de pe-acum filmu'
Că finalu-i dramatic când ucizi cu patimă copilu'
Cert e că înainte de toate mă-ngrop eu primu'
Și în jurul meu e lumea-ntreagă și am nevoie de stimuli
[Refren: Vlad Dobrescu]
În juru' meu lucrurile parcă s-au schimbat
În juru' meu, dar toate au rămas la fel de fapt
Beau direct din sticlă, mi-l aprind să inspir fumu' greu
Apoi îl sting că totu-ncepe să se-nvârtă-n juru' meu
Nu sunt unde-ar trebui să fiu
În juru' meu, da' locu' ăsta este tot ce știu
Îmi trebuie urgent un plan să schimb ceva, încep să scriu cu tupeu
Apoi îl șterg fiindcă lumea nu se-nvârte-n juru' meu
[Strofa 3: DOC]
De la absint să fie cum tot se-nvârte-n juru' meu
Viața, o călătorie, eu propriu ghid în turu' meu
De la verdele ăsta să fie că mișc curu' greu
Ca nebunu' eu ard până simt protonii din nucleu
Oare de la bun simț să fie că nu scot dinți
Când văd anumiți cerșetori de atenție devenind prinți
Sinceritate să fie când al meu „te cred” devine „minți”
Poate artă să fie când vezi, ce-auzi devine simț
Mi-e clar că până stau în scânduri
O să stau pe beat sau stau pe gânduri
O să fug de tot, să rămân eu
Că deja e plin de roboți în jurul meu
Și-o ard din ce în ce mai singur și nesigur
M-asigur contra a proaste șiretlicuri și desigur
Că mă duc cu capu' înainte, da' înainte să mă duc
Eu mulțumesc că mă trezesc, dinainte să mă culc
[Refren: Vlad Dobrescu]
În juru' meu lucrurile parcă s-au schimbat
În juru' meu, dar toate au rămas la fel de fapt
Beau direct din sticlă, mi-l aprind să inspir fumu' greu
Apoi îl sting că totu-ncepe să se-nvârtă-n juru' meu
Nu sunt unde-ar trebui să fiu
În juru' meu, da' locu' ăsta este tot ce știu
Îmi trebuie urgent un plan să schimb ceva, încep să scriu cu tupeu
Apoi îl șterg fiindcă lumea nu se-nvârte-n juru' meu
